Florina Agape

Și totuși Nu îndrăznesc să mi te exprim Secret etern .. Al unei povești fără fir Vin spre tine Și mă topesc cu totul Emoții nedescifrate .. Gânduri naive-mi umplu capul Îmi ești Ce n ar putea  nimeni , Să însemne atât de mult și .. Timpul ăsta i tare mut. Dorință arzătoare Despre tine, cu tine Hai s-o-ndeplinim.. Tu, lumea mea prea mare Pe marginea prăpastiei Gânduri despre tine Nostalgii cu ochii căprui .. Buze cu venin spre mine

Privire de vultur, Ochi căprui străini Pictați ca-ntr-un tablou, Da Vinci ar fi putut oricând Să renunțe la Monalisa La vederea alor tale Planete minuscule maronii Ce formează o galaxie Făcându-l pe Armstrong  Să ocolească Luna Și să aterizeze pe ele Creându-și o nouă descoperire Nemaiîntâlnită. Bacovia ar fi renunțat la Gri și Negru Te-ar fi scris în nuanțe  stridente de verde, Sicriile de plumb s-ar fi transformat  În zâmbetul tău rar surprins.. Iar ” Liceu - cimitir al tinereții mele” Loc în care te-am întâlnit. Vibrația vocii tale L-ar fi insipirat  poate pe Chopin  Să compună la pian cea mai mare Creație a muzicii eterne. Inspirație-mi ești Sentiment al singurătății, Al pustiului și dezorientării Ești o parte  din mine Și-mi lipsești.