Florina Agape

Nu ne-am mai revăzut de ceva timp. Hai să ne vorbim despre răsărituri.  Sau să-mi citești fericirea de pe chip ? Însă de când ai plecat , chipul mi-e meschin.  Acum, să dau iar frâu utopiilor  Să ne privim în ochi de parcă ar fi prima oară  Eu să dau viață fluturilor , iar tu minciunilor  Apoi să-mi spânzur sentimentele cu o sfoară.  Mai spune-mi cum o mai duci, Ce iubiri te-au mai tentat,  Ce culoare au acum ochii pe care-i iubești? Câte suflete ai mai devastat ? Te uiți cu ochi goi și nu-mi răspunzi  Te ridici brusc și-acum pleci  Nu vrei să-mi asculți dorința sufletului  De a te avea pe tine în cele mai lungi seri. Dar nu-ți mai zic nimic, te las Am înțeles că nu-ți pot cere să rămâi  Însă nu te voi mai aștepta , Pentru că am iubit un om, Așa cum nu se mai poate iubi.* N-am apucat să-i zic ce vifor mi-a înglobat inima Că nopțile s-au prefăcut în zile Și la cât de mult cutreieră prin mintea mea,  Am început să mă  urăsc și p

Iarna îmi bate la uşă, Iulie. Şi mă duce departe de tine. Arde. Îmi arde pielea pe locurile în care ţi-ai lăsat amprentele şi te-ai desprins din mine, ca un vis ucis de realitate. Ai dispărut brusc. Acum te port în mine cu spaimă, fără să-ţi mai caut prezenţa. Nu te-am vrut niciodată cu adevărat. Am fi fost un dezastru. Ne-am fi împiedicat unul de altul. Şi ne-ar fi explodat creierii.  Ar fi fost previzibil. N-am ştiut niciodată cum să trăiesc fericită cu celălalt.  O recunosc acum, fără să mă apăr faţă de mine însămi.  Am ştiut mereu să iubesc în lipsa fiinţei iubite. Să iubesc când mi-e frig şi gol, când mi-e imposibil. Doar în tragedie am cunoscut acele trăiri despre care vorbeau marii poeţi ai lumii. Doar prin ea am reuşit să simt înălţimile iubirii şi tenebrele fiinţei umane.

Dacă nu te-aș fi cunoscut, Probabil te-aș fi creat din imperfecțiunile mele și ți-aș fi dat viață Apoi, într-o zi de octombrie,plănuită O să ne vorbim în față  pentru prima dată O să ne privim în ochi Iar tu o să-mi zici că sunt doar o copilă și o să te iei de înălțimea mea Eu o să te privesc fără a simțiți vreun impuls, căci noi acum suntem doar străini și o să-ți zâmbesc Tu o să pleci așa cum ai venit,  așa cum am plănuit. Însă eu nu m-am ținut de promisiune Și brusc am început să visez cu ochii deschiși la tine Și tot așa câteva luni de zile în care am crezut că m-am vindecat de zâmbetul tău involuntar și totuși cald Însă, vezi tu... Te-aș fi creat din imperfecțiunile mele și ți-aș fi dat viață Dar dacă tu exiști deja Și luna octombrie a trecut demult Iar înălțimea mea e tot la fel Te întreb acum cu-n regret Ai iubi acum un asemenea suflet?

Îmi aduc aminte în prag de seară Cum scriam poeme pe buzele tale, Și te țineam în brațe,  strâns De parcă urma să nu-ți mai dau drumul niciodată. Îmi aduc aminte de tine și la 3 dimineața Căci tu ai sădit în sufletul meu o grădină imensă cu trandafiri galbeni într-un deșert arid neatins de picăturile unui nor.. Ai sădit însă și multă melancolie și dor Iar acum în urma ta, trandafirii se ofilesc și mor Trandafirii sufletului acum tânjesc aroma zilelor de altă dată, Un parfum sec și totuși tare.. Încerc să-i țin în viață, Însă, doar spinii au mai rămas Și mâinile-mi sângerează Căci îi strâng în pumni și plâng Mi-ai abandonat grădina în care obișnuiai să te regăsești odată.. Mă mai trezesc și pe la 4 Și tot cu gândul la tine Închid ochii și imaginea ta îmi calcă iar teritoriul Cât aș vrea să simți și tu Cum e să devii flămând după omul iubit Și să simți cum rămâi fără aripi puțin câte puțin .. Acum revino-ți și separă.. Dorul de suflet în prag de seară..

Te regăsesc și acum acolo, Rătăcit prin mintea mea Umbli nestingherit fără a avea vreun motiv Nu mă întrebi dacă mi-e bine Dacă mai pot spera și la alte răsărituri fără tine Dacă mai vărs lacrimi încercând să te uit, să-ți uit chipul Să-ți uit și mângâierea care-mi stârnea sentimentul nemuririi Buzele ce mi-erau pansamnent pe rănile provocate de altă dată, Dar închid ochii Și mă prefac că nu ești acolo.. Însă te resimt în bătăile inimii Care îmi provoacă doar solitudine Și tu nu ești aici să o resimți Să simți că numai din vina ta Nu mai pot spera la zile senine..