Nu ne-am mai revăzut de ceva timp.
Hai să ne vorbim despre răsărituri.
Sau să-mi citești fericirea de pe chip ?
Însă de când ai plecat , chipul mi-e meschin.
Acum, să dau iar frâu utopiilor
Să ne privim în ochi de parcă ar fi prima oară
Eu să dau viață fluturilor , iar tu minciunilor
Apoi să-mi spânzur sentimentele cu o sfoară.
Mai spune-mi cum o mai duci,
Ce iubiri te-au mai tentat,
Ce culoare au acum ochii pe care-i iubești?
Câte suflete ai mai devastat ?
Te uiți cu ochi goi și nu-mi răspunzi
Te ridici brusc și-acum pleci
Nu vrei să-mi asculți dorința sufletului
De a te avea pe tine în cele mai lungi seri.
Dar nu-ți mai zic nimic, te las
Am înțeles că nu-ți pot cere să rămâi
Însă nu te voi mai aștepta ,
Pentru că am iubit un om,
Așa cum nu se mai poate iubi.*
N-am apucat să-i zic ce vifor mi-a înglobat inima
Că nopțile s-au prefăcut în zile
Și la cât de mult cutreieră prin mintea mea,
Comentarii
Trimiteți un comentariu