Cred că toată fericirea mea respira acum în dreapta-mi Îi redescopeream toate acele mistere uitate de ai mei ochi Degetele atingeau flămând pielea fină cu miros de iris sublim Și îl priveam de parcă sufletul meu îl căuta de atâta timp subtil Amalgam de emoții și simțiri nevinovate mă cuprindeau Retrăiam un trecut în care el era un străin apatic și știam Că tot ce-i frumos și bun în mine, se datorează lui dar nu durează Clipa de euforie vremelnică ce-mi alină fiecare gând și mi-l dezgheață. Granițe între Iad și Rai în privirile lui mistuitoare încărcate de candoare Îmi spuneau că regulile trebuie încălcate și că apogeul fericirii în mare Îl atingi doar când iubești ceea ce te omoară ,adeseori ispită ce mi te doresc Imitabil esențe pline de hedonism ce mă fac într-un alt viitor să călătoresc. Hai să privim tavanul alb și să răscolim povești despre oameni anormali și viață Care experimentează sentimentul de iubire asupra ființei iubite, prin umilă carență Așa cum încă o mai fac când nu s