"Am sperat din tot sufletul să îl revăd, măcar puțin, și mă gândeam că, odată cu trecerea anilor, nu voi mai simți totul atât de intens, iar la o eventuală revedere nu va mai fi decât atracție fizică, poate doar plăcere și atât. Dar nu, am simțit aceeași emoție puternică și inima îmi bătea haotic la orice era legat de el…
“Nimeni nu este folosit decât dacă se lasă folosit, iar tu asta ai făcut, l-ai lăsat să te folosească pentru orice avea nevoie. Te-ai oferit total, pe plan sexual, sentimental, material. Ai fost acolo pentru orice a avut nevoie. Este clar că a făcut ce ar fi făcut orice bărbat, pentru că tu l-ai invitat să te folosească. Of, fată dragă, te-ai îndrăgostit și ai ajuns să iubești orbește un om indisponibil emoțional."
Toată viața m-am simțit atrasă de bărbați mai în vârstă, dar care să arate bine, care să nu își divulge vârsta. Acum am înţeles că era o amestecătură de atracție fizică la început și dorința de siguranță și protecție a copilului din mine. Am căutat indirect toți acei bărbați care să mă abuzeze emoțional, să îmi vorbească urât, să mă respingă, iar eu să sufăr. Așa am înțeles eu că este iubirea. Şi, la naiba, de câte ori mă respingea, mai tare mă agățam de el și îl rugam și îl căutam. Încă fac asta.
"Trebuie să înveți să îi spui NU. Învață să îi spui nu, oricât doare și oricât ai vrea să îi oferi totul. Trebuie să înveți să te pui pe primul plan. Unde a fost el de câte ori ai plâns cu suspine, ai sperat, ai implorat? Unde a fost atunci când ți-ai dorit moartea? Unde era când te-ai consumat și te-ai îmbolnăvit pe fond nervos de fiecare dată când s-a purtat urât cu tine? Unde era? El s-a pus pe primul loc. De ce nu o faci și tu? El, așa cum îl descrii tu și cum îl prezinți în fața tuturor și peste tot, nu există. Ce prezinți tu este bărbatul ideal, dar nu el. Unde este acum? Nu-ți va spune nimic de 1 martie anul acesta, așa cum a uitat și anul trecut, va uita de tine și de 8 martie. Acesta este omul care îl iubești, nu cel pe care îl descrii. Iar el nu simte nimic. Nici măcar prieten nu îți este. Nu are cum, oricât îi vei oferi, oricât îl vei ruga sau implora. Nu îl mai căuta și vei vedea că nici el nu o va face. Doar se joacă cu tine și se bucură de atenția pe care i-o oferi. Cine nu ar face-o? Vii aici și pleci epuizată pentru că plângi întruna și chiar și așa îl aperi și îl descrii ca pe cel mai minunat om”.
Da, tu nu ești fericită, dar nu este nici vina lui, pentru că el nu poate simți și face ceva ce nu simte sau nu poate face. Ți-a spus de la început ce își dorește. Dacă îşi dorea și voia, venea de nenumărate ori să te vadă sau ar fi aranjat în așa fel încât să te duci tu la el. Dar nu te vrea. Știu, doare, dar va durea mereu dacă nu vindecăm iubirea asta.
Plângeam și sufeream, pentru că eu îl vedeam perfect și minunat. Dar oare este doar ceea ce am tot auzit în copilărie, că bărbații trebuie să fie așa și așa și am proiectat asupra lui totul? Mă învârteam undeva între Roxette – Joyride, Mira – Inimă nebună, Tina Turner – Simply the best, Irina Rimes – Nu știi tu să fii bărbat, Roxette – Fading like a flower.
Simt că sunt pe marginea unei prăpăstii și el e sus, eu mă țin de o funie pe care mi-a aruncat-o el, iar dacă îi dau drumul, mor. Nu mori! Sunt eu aici și îți întind o altă funie, dar eu vreau să te ridic, nu să te țin acolo. Și poți! Poți, fată dragă, să te ridici și să cunoști frumusețea iubirii și a tot ce înseamnă ea. Iubirea nu e suferință. Chestiile alea cu ‘să suferim din iubire și să ne sacrificăm’ sunt doar de propagandă și dau bine la TV sau în media. Iubirea e frumusețe, liniște, siguranță, nu altceva”.
(Preluat*)
“Nimeni nu este folosit decât dacă se lasă folosit, iar tu asta ai făcut, l-ai lăsat să te folosească pentru orice avea nevoie. Te-ai oferit total, pe plan sexual, sentimental, material. Ai fost acolo pentru orice a avut nevoie. Este clar că a făcut ce ar fi făcut orice bărbat, pentru că tu l-ai invitat să te folosească. Of, fată dragă, te-ai îndrăgostit și ai ajuns să iubești orbește un om indisponibil emoțional."
Toată viața m-am simțit atrasă de bărbați mai în vârstă, dar care să arate bine, care să nu își divulge vârsta. Acum am înţeles că era o amestecătură de atracție fizică la început și dorința de siguranță și protecție a copilului din mine. Am căutat indirect toți acei bărbați care să mă abuzeze emoțional, să îmi vorbească urât, să mă respingă, iar eu să sufăr. Așa am înțeles eu că este iubirea. Şi, la naiba, de câte ori mă respingea, mai tare mă agățam de el și îl rugam și îl căutam. Încă fac asta.
"Trebuie să înveți să îi spui NU. Învață să îi spui nu, oricât doare și oricât ai vrea să îi oferi totul. Trebuie să înveți să te pui pe primul plan. Unde a fost el de câte ori ai plâns cu suspine, ai sperat, ai implorat? Unde a fost atunci când ți-ai dorit moartea? Unde era când te-ai consumat și te-ai îmbolnăvit pe fond nervos de fiecare dată când s-a purtat urât cu tine? Unde era? El s-a pus pe primul loc. De ce nu o faci și tu? El, așa cum îl descrii tu și cum îl prezinți în fața tuturor și peste tot, nu există. Ce prezinți tu este bărbatul ideal, dar nu el. Unde este acum? Nu-ți va spune nimic de 1 martie anul acesta, așa cum a uitat și anul trecut, va uita de tine și de 8 martie. Acesta este omul care îl iubești, nu cel pe care îl descrii. Iar el nu simte nimic. Nici măcar prieten nu îți este. Nu are cum, oricât îi vei oferi, oricât îl vei ruga sau implora. Nu îl mai căuta și vei vedea că nici el nu o va face. Doar se joacă cu tine și se bucură de atenția pe care i-o oferi. Cine nu ar face-o? Vii aici și pleci epuizată pentru că plângi întruna și chiar și așa îl aperi și îl descrii ca pe cel mai minunat om”.
Da, tu nu ești fericită, dar nu este nici vina lui, pentru că el nu poate simți și face ceva ce nu simte sau nu poate face. Ți-a spus de la început ce își dorește. Dacă îşi dorea și voia, venea de nenumărate ori să te vadă sau ar fi aranjat în așa fel încât să te duci tu la el. Dar nu te vrea. Știu, doare, dar va durea mereu dacă nu vindecăm iubirea asta.
Plângeam și sufeream, pentru că eu îl vedeam perfect și minunat. Dar oare este doar ceea ce am tot auzit în copilărie, că bărbații trebuie să fie așa și așa și am proiectat asupra lui totul? Mă învârteam undeva între Roxette – Joyride, Mira – Inimă nebună, Tina Turner – Simply the best, Irina Rimes – Nu știi tu să fii bărbat, Roxette – Fading like a flower.
Am reușit! I-am scris și i-am spus o mare parte din tot ceea ce simțeam. Unde mă durea. Cum m-am simțit în anumite momente. Cât de mult am suferit în anumite situații. Normal că s-a enervat. “Eu nu sunt așa! Eu nu ți-am promis nimic …” și multe alte discuții. Iar eu m-am pierdut. De fiecare dată când este nervos, eu mă pierd. Nu mai sunt capabilă să zic nimic. Pot doar să îi dau dreptate și să îmi cer scuze că am îndrăznit să zic ceva.
Știam că nu îi va plăcea și asta ar însemna sfârșitul. Am plâns înainte să îi trimit mesajul și am plâns după. Nici eu nu știu de ce am plâns exact. Știam că așa va pune punct? Era momentul când mă simțeam pregătită să îi dau drumul și așa mă eliberam?
Simt că sunt pe marginea unei prăpăstii și el e sus, eu mă țin de o funie pe care mi-a aruncat-o el, iar dacă îi dau drumul, mor. Nu mori! Sunt eu aici și îți întind o altă funie, dar eu vreau să te ridic, nu să te țin acolo. Și poți! Poți, fată dragă, să te ridici și să cunoști frumusețea iubirii și a tot ce înseamnă ea. Iubirea nu e suferință. Chestiile alea cu ‘să suferim din iubire și să ne sacrificăm’ sunt doar de propagandă și dau bine la TV sau în media. Iubirea e frumusețe, liniște, siguranță, nu altceva”.
(Preluat*)
Comentarii
Trimiteți un comentariu